Prince of Persia: The Forgotten Sands

De la inceput trebuie sa mentionez ca sunt in fan enorm al seriei Prince of Persia, de la Sands of Time incoace. Mi-au placut toate jocurile la nebunie, inclusiv cel din 2008. Dar The Forgotten Sands a fost o dezamagire completa. Au incercat sa raspunda la plangerile fanilor despre jocul din 2008, dar au dat-o in bara in schimb cu alte chestii, asa ca mare im­bunatatire nu au facut. Nu este un joc rev­o­lu­tion­ar din nici un punct de vedere, din majoritate punctelor nefiind nici macar mediocru.

Teoretic actiunea are loc intre Sands of Time si Warrior Within, dar practic ar putea sa se intample in alt univers totul, deoarece nu exista niciun element de legatura cu acele jocuri, mai putin printul, care si el a cam fost schimbat de atunci. Printul nostru anonim merge la fratele sau care ii regele unei cetati sa invete cum sa devina si el un conducator. Spre ghinionul lui, fratele sau il asteapta cu o armata asediind cetatea (asa zice si in joc, nu eu am inventat asta).  Regele, disperat pentru ca pierdea, se hotaraste sa dezlantuie King Solomon's Army. Din pacate, asta se dovedeste a nu fi armata im­para­t­u­lui Solomon, ci armata trimisa impotriva acestuia si a cetatii sale. Asa ca soldatii, multi ca firele de nisip din desert, incep sa atace cetatea, trans­for­mand pe toti care nu sunt protejati de o amuleta in statui. Printul este ajutat de un jinn, care ii da diverse puteri, la inceput doar abilitatea de a manipula timpul (hmmm, de unde ii asta cunoscuta?), de a ingheta apa (pretty cool) si de a vedea parti din cetate asa cum au fost ele mai demult. Dar fratele lui nu este ajutat, asa ca ajunge sub influenta armatei, devine posedat de con­d­u­ca­torul ei, printul trebuie sa il omoare. Gata jocul. Si apoi in timpul cred­it­surilor printul se plange ca acuma urmeaza cea mai grea chestie, trebuie sa dea raportu' la taticu. Plangacios mic ce ii. Sto­ry­lineul nu ii mare branza.

Camera: same old, same old. La fel cum o fost in celelalte, naspa, cu multe sarituri sinucigase datorita camerei fixe in unele locuri. Con­troalele mie mi s-au parut un pic naspa, mai ales aia cu datul timpului inapoi imi tot facea figuri, deobicei mergand prea mult inapoi.

Gameplay mechanics: o fost chestie faina asta cu inghetatu apelor si evocarea castelului cum arata mai demult.  Dar nu am inteles de ce con­stru­i­esc unii oameni "usi" goale in pereti, pe care doar jinii pot sa le activeze? Sau pasarile alea sinucigase, ce era cu ele? De unde au venit? Sau cand se "tele­porteaza"/"zboara" in dusmani, cum si cine si de ce? In ala din 2008 macar era o explicatie logica pentru zburat: Elika. Si cand sa cobori in orasul jinnilor, sunt niste scari care se lasa in jos cu o animatie ca la Solitaire cand ai castigat :))). Lumea s-o plans de ceiling run in PoP 2008, dar in asta ii wallrun vertical dupa o saritura pe pereta. In acest caz ce il sprijina? Acolo macar mai avea ghearele lui.

In general animatiile din joc mi s-au parut un pic prea bruste, mai ales sariturile.

Luptele: yaaaay, avem multi dusmani, nu ca in PoP 2008, cate un boss pe level si atat. Naaaay, nu avem combouri. Adica eu am descoperit vreo 2. Ce s-o intamplat cu invartitu in cap in timp ce sfarteca dusmanii cu sabia? Sau cu aruncatul dusmanilor in aer? Sau cu saritu pe ei de sus si facut quick kills? Si toate celelalte manevre super din toate jocurile anterioare. Aici ii numa click, click, click, click, click, click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click,click, click, click, click si gata s-a terminat lupta. Si au facut si greseala pe care au facut si cei de la Mass Effect 2: luptele is pre­viz­ibile. Coridoare: nu ai dusmani. Sala mare: Imediat rasar. Ledgeuri si platforme in aer liber: ai dusmani, dar numa ca sa te tele­portezi in ei. Si si lupta cu bossu o semanat cu cea din Mass Effect. Esti pe o platforma in are si dai intrun punctisor de pe boss. Si de ce exista Invincible Mode (Stone Skin)? Ca sa fie si mai usor jocul? Ii banal sa bati orice inamic cu puterea aia activata, mai ales ca primesti destul de des energy spheres de la dusmani. So, the combat sucked.

Puz­zleurile si tra­ver­sat­ul in­ca­per­ilor a fost destul de fain, mai ales ca au folosit mult inghetatul apei. In unele locuri mecanisme invartite de apa erau oprite prin inghetatul apei. New to me. Si schimbatul intre inghetat apa, dezghetat apa, memory recall a fost un challenge interesant. Dar capcanele nu au fost deloc. Yaaaaawn. Boooooring. Aceleasi 4 tipuri de capcane: tepi din podea, sageti din pereti, cilindri rotitori intre pereti, discuri ascutie pe pereti. C'est tout.

De ce s-a bagat un element de RPG? Chiar o fost nevoie? Mai ales ca era buggy. Daca primeai save dupa ce ai primit un upgrade point si nu il foloseai inainte de save, dupaia ramanea si daca l-ai folosit si ai murit inainte de alt save. Chiar nu era nevoie de RPG in Prince of Persia. Printul s-a descurcat in­tot­deau­na cu abil­i­tatile sale, poate cu un pic de ajutor.

Sound­track­ul a fost ok, desi Stuart Chatwood a facut OST-uri mult mai faine pentru celelalte.

Mi-a placut o anumita replica a printului: "Just once I would like to find defences that could tell me from the enemy". Hai in secolul XXI, si se rezolva cu retinal scan :))). Deasemenea, super sabia (o primesti la sfarsit si rupe tot, la propriu, scotand orice farmec care mai ramasese in combat) scoate sunete ciudat. Si se plange ca ii folosita pe post de sabie, iar printul se plange ca are o sabie vorbitoare.

Pai, jocul merita un 6/10, dar pentru ca is Prince of Persia fan, ii dau un 7/10.