rolisz's site

Polonia

Weekendul acesta am fost în Polonia, într-o excursie organizată de profa de istorie. Elevii au fost doar jumate din par­tic­i­panți, restul fiind profesori și partenerii lor de viață.

Plecarea a fost sâmbătă la 2:45. Am lua decizia genială de a sta treaz până atunci, zicând că e mai bine să dorm pe autocar. De unde dormit pe autocar? Dacă am moțăit o oră a fost bine!Scările din
salinăFirst stop: Wieliczka Salt Mine. Coborât la 64 metri adâncime, pe 328 de scări. Te plic­tisești până ajungi jos. Este una din cele mai vechi mine din lume, a 14-a cea mai veche firmă din lume, îi enormă (327 metri adâncime, 300 km de tunele) și îi amenajată foarte fain. Nu se simte deloc că ar fi sărat aerul. Există zeci de statui, ba­sore­liefu­ri, ba chiar și o capelă subterană. Can­de­labrele sunt făcute din sare care a fost topită și apoi re­cristal­iza­tă. Chestie in­tere­san­tă: din sare/rocă/whatever (nu am auzit prea bine engleza precară a ghidului) ieșea și gaz metan. Pentru a scăpa de acesta, erau angajați mineri care mergeau cu hainele îmbibate în apă și, cu făclii puse la capătul unor prăjini lungi, aprindeau gazul metan. Mă întreb care era media de viață a minerilor din momentul angajării pe acest post! 

Statui cu mineri care aprind gazul metan

Teoretic trebuie să plătești 10 zloți pentru a face poze. Practic nu te verifică nimeni. Am vrut să ieșim pe la ora 2 (atunci am terminat turul propriu-zis). Doar pe la ora 3 am ieșit din clădirea minei. Îs cozi enorme la lifturi, care duc 9+9 oameni deodată :|. Ce se întâmplă dacă i se face cuiva rău jos?

Când ieșim afară din mină, cea mai faină surpriză ever: ni­i­i­i­ingeeeee \:D/. Tot restul zilei a nins :D How cool is that? Snow in late March :X

Stop 2: Wawel Castle. Cum am întârziat cam mult, am prins doar ultimele 15 minute la catedrala de acolo. Pretty cool stuff, ma­jori­tatea chestiilor erau aurite. Multe clopote mari. Multe cranii sculptate. Și nu era voie să faci poze. Mai puțin pentru români. :D Și ne mirăm de reputația noastră din străină­tate...

Stop 3: Good Bye Lenin Hostel. În sfârșit, un pat pentru picioarele mele obosite. IMO, hostelul a fost ok pentru cât costă. Are o atmosferă drăguță (pe pereți apare Lenin în diferite ipostaze). La noi în cameră era în mijlocul par­che­tu­lui o ditamai urmă neagră, probabil de la ceva reșou, și unul din geamuri era termopan, iar celălalt era de tip vechi. Mic dejun suedez inclus în preț - lux. Și staff foarte friendly. Mai ales că cineva din grupul nostru și-a pierdut actele :)))

Sâmbătă seara ne-am plimbat până la mallul din Cracovia, în urma in­sis­tențelor fetelor. Am trecut prin centrul istoric al orașului, care zici că îi identic cu Sibiul. Până și pietrele din piață îs dispuse la fel ca cele din Piața Mare din Sibiu. Mallu' îi mare - dar pe mine mă lasă rece, so that was kinda boring. Dar cică ma­jori­tatea produselor sunt mai ieftine acolo decât în România - cineva și-a luat 4 litri de ulei pentru că acolo e mai ieftin decât aici. :)) Fun fact: 1 zlot îi aprox 1.02 RON.

Duminică: așteptat până la 10, până deschide mallul ca să își primească înapoi actele cel care și le-a pierdut. Apoi la destinația noastră principală: Auschwitz. Îs deștepți ăia care or­ga­nizează turul prin Auschwitz: cu 5 zloți poți închiria căști și un mic radio receiver și auzi ce zice ghidul oriunde ai fi. Nu trebuie să te în­grămădești să fi la 5 metri de ghid, poți să te plimbi lejer să faci poze.

Erau de 5 ori pe atâția pantofi

După cum m-am așteptat, nu e nimica de văzut care să fie prea șocant. Nu este ce să fie. Mare parte din expoziție este formată din poze vechi, alb-negre, un pic blurry, cu evreii care soseau în trenuri, si mugshots cu pri­zonierii. Cea mai creepy chestie îi o expoziție de păr tăiat de la deținuți. Îi o sală de vreo 5-6 metri lungime, care pe o latură are, într-o vitrină, 2 tone de păr omenesc, și într-o altă vitrină are ceva covoraș făcut din păr omenesc.  Ce mai era im­pre­sio­n­ant era cantitatea de pantofi, castroane, piaptăne etc. ce erau adunate acolo, confiscate de la evrei.

Uitați-vă ce scrie pe cutiuța verde

Nu zic, e trist, chiar revoltător, povestea celor întâmplate la Auschwitz, dar nu am aflat aproape nimica nou din cele spuse de ghid, și chiar și in­for­mați­ile noi pentru mine le-aș fi putut afla in 2 minute de citit pe net.

Apoi am plecat către casă, oprindu-ne pe drum la Za kopane, care este o stațiune montană, unde am mâncat. Din ceva motiv, toată lumea era „Oooh, aaah” la vederea acelor munți superbi, care arată IDENTIC cu cei din România. Pe bune. Ser­pen­tinele îs foarte similare cu cele cum urci spre Lacul Bâlea, zăpada îi la fel, singura diferență ar fi că piscul cel mai înalt are cu 100 m mai mult. Good luck noticing that.

Chestie mișto: în Polonia, la fast-fooduri (KFC, McDonald) a apărut moda cu free refills. Când cumperi suc, tu primești doar un pahar, pe care apoi îl umpli lângă casă, când ai tu chef. C00l, vreau și în România așa ceva.

Și cu asta eu mi-am făcut rația de plimbat pentru ur­mă­toarele 3 luni... dar totuși, „Doamna profesoară, când mai faceți o excursie?” :D