Infomatrix

Anul acesta am participat pentru prima oară la Infomatrix. Con­cur­surile de in­for­mat­ică au un feel foarte diferit faţă de cele de fizică. La mers, în tren, la cuşetă, eram 7 persoane acolo, 5 laptopuri pornite, care erau într-o reţea wireless ad-hoc ca să poată beneficia de Internetul prin stick Digi al lui Codrin. Pe drum mi-am reparat vreo 3 buguri. Cristi în tren, între 11 şi 1 noaptea,  şi-a făcut posterul şi o parte din doc­u­men­taţie. Pe la vreo 2-3 noaptea, se ia curentul din com­par­ti­ment. Oare de ce...?

Când am ajuns în Bucureşti, după micul dejun la McDonalds, am pornit spre Lumina University. Cu metroul 3 staţii până la Obor, apoi cu tramvaiul 21 5 staţii. Şi apoi intrat pe după ceva blocuri şi acolo îi Lumina University. Aici două tipe foarte n00b ne-au preluat datele în cel mai încet mod posibil. Și aproape la toată lumea au uitat ceva. :|

Cazarea a fost super ok - hotel de 4 stele. Noi am fost la etajul patru. Mic dejun la hotel - bufet suedez. Prânz la facultatea unde am prezentat proiectele noastre - hamburger şi la alegere Cola sau ceva Fanta turcesc. Cina - ce ne-am luat noi de la Car­refou­ru' de lângă hotel.

Prezentarea proiec­tu­lui a fost ac­cept­abilă. Eu am fost al doilea. A mers destul de ok. Doar că am făcut greşeala mea clasică, despre care am fost avertizat deja de mai multe ori: am vorbit cam repede. De asemenea, mi s-a reproşat interfaţa la un program dezvoltat pentru şcoală (directoru o zis că îi bună) şi că am pus un screenshot în care apărea fraza "Care îs profii tăi favoriţi?". Deşi apărea doar la mine pe test. Totuși au părut im­pre­sion­ați de faptul că frame­workul meu e de 4-6 ori mai rapid decât alte frame­workuri. De asemenea, o tipă din juriu a notat adresa siteului meu :D. Dacă îmi citiţi blogul, vă rog să îmi lăsaţi comment :D.

Apoi wait. And wait. And wait. Pe la 2-3 după masa, în sfârşit au terminat şi Dodo şi Cătă de prezentat. Cristi atunci scoate maşinuţa lui la un test run în curte. Imaginaţi-vă o maşinuţă de 50x35 cm care merge cu 50-60 km/h. Şi când ia curbe brusc, se ridică în două roţi. Sau se răstoarnă :D.

Seara ne regrupăm în ceva cameră pe la etajul 9. În acea cameră era un flux de persoane enorm. Ma­jori­tatea nu puteau sta pe loc mai mult de 5 minute. Dar era acolo un profesor de re­ligiefoarte de treabă. Am început să jucăm mimă. Grupele erau aşa: noi patru (Dodo, Cătă, Nandor, eu) vs restul.  De la prof am primit două cuvinte criminale: teleogu­menă şi con­cu­pis­cenţă (don't ask me what they mean). Apoi câteva ture de mafia, în care imediat toată lumea şi-a dat seama că Dodo trebuie omorât în prima noapte, pentru că el e jucător pro­fe­sion­ist. Aşa că Dodo a petrecut mare parte a jocului mort şi fotopozând :)).

Ajungem să ne culcăm pe la vreo 4 jumate. Trezirea la 8 să mergem la micul dejun. Rest of the day is off. And boring. Ni s-a zis că pe la 2 să mergem în faţa hotelului, că vor fi microbuze care ne duc la prânz la ICHB. Canci. Nimica. După multe telefoane aflăm că, actually, mi­crobuzele vin doar la 3 jumate. More waiting... during which I discovered a new TV Show: White Collar (actually, ştiam de el de mult, doar că nu mă uitasem la el până acuma). Rupe White Collar. Mergem la ICHB, care nu arată cine ştie ce (deși costă 3000$ pe an), şi mâncăm iarăşi un hamburger. Doar că de data aceasta era rece și cică avea carne de oaie în el. De acolo timp liber până la 6, când teoretic începe premierea. Desigur, aceasta întârzie o jumate de oră pe puţin.

Şi apoi, premierea a decurs exact în stilul prezis de către tipul cu Killer Pre­sen­ta­tion­al Skills: tell them how you are going to bore them, bore them, remind them how you bored them. Ca să fie şi mai interesant totul, decernarea premiilor nu s-a făcut în stilul clasic de înşirare a menţi­u­nilor, a premiului 3, a premiului 2 şi a premiului 1 la fiecare categorie, ci au inventat ei o metodă. Prima oară s-a zis că se vor anunţa 7 proiecte nom­i­nal­izate la fiecare categorie, apoi s-au prezentat 6 proiecte nom­i­nal­izate la fiecare categorie, apoi menţiunile la fiecare categorie, apoi premiul 3 la fiecare categorie etc. Cu pauze, între timp, pentru premiile de la cam­pi­onat­ul de ping-pong şi miniSumo. Toate astea numa ca să se asigure că cei care au fost nom­i­nal­iza­ţi dau cu capul de scaunul din fața lor cât mai mult timp.

După premiere, înapoi la hotel. Ne organizăm noi masa în stil ardelenesc :D. Noaptea a trecut destul de repede, povestind amintiri plăcute de la naționale (cele mai epice fiind cele povestite de Paul cu accentul său de sălăjan) sau alte excursii și uitându-ne la Ilariant, Panda Cheese, Log Jam, etc.

După 2 ore de dormit, m-am trezit remarcabil de fresh. Cum noi aveam trenul doar la 18 și trebuia să facem check-out până la 11, am mers la mallul AFI Palace Cotroceni. I wanna move there. It's freakin' huge and awesome. Am fost la Mars Needs Moms în IMAX și 3D. Wow, that IMAX screen is hu­u­u­u­u­u­u­u­u­u­u­uge. Filmul a fost meh din punctul de vedere al sto­ry­lineu­lui, dar efectele.... And then, to top this trip off, am mâncat sushi. Nu o să mai repet această experiență în viitorul apropiat. :|

Pe tren ne-am întâlnit cu fetele de la Clevers, din „satul” Marghita, care, din păcate, nu s-au calificat mai departe la Românii au talent :(. M-am uitat cu Codrin la un episod de Chuck și apoi somn dulce până acasă. :D

Cu ajutorul lui Dumnezeu, anul acesta la Infomatrix, la prima mea par­tic­i­pare, am obținut un rezultat mai bun decât în toți anii mei de fizică. Și și premiul mai consistent decât toate celelalte cumulate. :D

P.S. Cătă a scris și el despre Infomatrix pe Scrambled Bit.  Iar Mădă a scris aici.