Infomatrix - etapa internațională

In­fo­maaaaaaaaa­trix... In­fo­maaaaa­tri­i­ix. Încă un concurs fun.

Drumul încolo a fost uneventful. Mergem pe jos de la metrou până la hotel și trecem pe langa cre­ma­to­ri­ul uman :D. Și pe lângă o „agenție” de asigurări care operează dintr-o rulotă. La hotel suntem cazați în camera 9068. Îi la 9, dar nu îi bai, că doară îi lift. Urcăm la 9 și apoi mergem. Și mergem. Și mergem. Și fix în capătul unui coridor de vreo 100+m îi camera noastră, pe partea dreaptă. Și fix lângă ușa noastră îi o altă ușă, așa că eu și Cătă am tras concluzia că hotelul are un mod de generare a camerelor doar atunci când te apropii de ele, și, în rest, camerele nu există.

Apoi plecarea la ISB să ne „pregătim” standurile. Pentru mine asta a constat în lipirea a 5 postere, pentru Cătă a constat în doing absolutely nothing. Pentru cei care nu știu, In­ter­na­tion­al School of Bucharest se află la o aruncătură de granița Bu­cureștiu­lui. Numele proiec­tu­lui meu era scris greșit (rolisz cu R mare), ceea ce  i-am și zis lui Cătă. În­trucât Kar­tal (un junior organizer) se afla în apropiere, cum  a auzit plângerea mea, s-a pus și a corectat greșeala: a luat o foarfecă și a tăiat partea de sus a R-ului, a stilizat un pic ce a mai rămas și astfel eu m-am ales cu cel mai șmenos banner dintre toate proiectele :D.

Seara, mergem înapoi la hotel și începem să codăm. Eu în ziua aceea am descoperit că aveam un bug legat de UTF-8 (deja vu), așa că m-am chinuit să rezolv asta, Cătă iar coda la greu features virtuale. Lui Cătă îi place să stea la laptop în pat, pe spate, cu picioarele îndoite și cu laptopul pe picioare. Când intru la duș, Cătă coda încă. Când ies de la duș, Cătă este în aceași poziție din punct de vedere fizic, dar mental ZzzzZzzzzZzzzz. „Cătă, Cătă, Cătă” - nada. Peste două minute tresare singur, și îl întreb „Ai dormit?” „Naaaah”.

A doua zi... emoții, prezentare, dar începe bine: șoferii de la autobuz se rătăcesc și ne întreabă pe noi unde trebuie să mergem. Bine că era Lucy cu noi să le dea direcții :D. Eu eram a șasea echipă care trebuia să prezinte, dar primele 3 nu sosiseră încă și a cincea se instalase, dar nu era prezentă, așa că eu urma să prezint al doilea :-S. Când termină de prezentat echipa din fața mea, începe ceremonia de deschidere (seriously, opening ceremony AFTER jurying starts???), așa că a trebuit să mai aștept o oră până s-a terminat și asta și doar apoi am intrat eu la prezentare. Prezentarea aș fi putut să o fac ceva mai bine, să accentuez alte chestii, dar măcar nu am mai vorbit așa rapid :D.

La masă am îm­bunătățit mâncarea cu Erős Pista via Cătă. Kartal iar a făcut ceva chestii oribile cu mâncarea lui... Kartal, nu te-a învățat mămica ta că nu îi frumos să arunci carnea cu furculița? Și că nu îi bine să pisezi carnea, pireul, budinca, iaurtul și whatever mai era pe acolo la un loc?

După-masă prez­in­tă Budișteanu (în afara con­cur­su­lui, după cum se lăuda la toată lumea), Andrei, Cătă și fetele din Oltenița. În rest, ziua a trecut destul de încet. Seara merg să mă uit cu Roxi la White Collar, dar după două episoade și după ce ea aproape că a adormit, we call it a day. Și ne uităm la Mădu cum poate să exclame de atâtea ori „pufos, pufos” în timp ce se uită la Vampire Diaries.

A treia zi... booooori­i­i­i­ing. Nimeni din gașca în care eram nu mai trebuia să prezinte, așa că numai am pierdut vremea cu eficiență maximă. Când a ieșit juriul să evalueze standurile, Cătă și Roxi tot încercau să pozeze foile pe care erau scrise punctajele echipelor. Din păcate au ieșit doar poze blurry :(. Într-o pauză  am reușit să vorbesc cu unul din membrii juriului, William Poucher, un profesor de Computer Science la ceva uni­ver­si­tate din America. Tipu îi foarte mișto. Prin anii 70 a lucrat la crip­tografie, apoi a trecut la particle colliders. Aici, a reușit să facă ceva calcule pe un TI cu 64kb memorie în 3 minute ce luau 3 ore pe un Craig su­per­com­put­er. Apoi a trecut la genetic code analysis pentru crearea de vaccine și acuma îi Executive Director la ACM-ICPC, care îi un fel de in­ter­națion­ală de info pentru facultăți. Cool guy.

Seara - Per­for­mance Night. Diverse echipe își prezintă țările din care vin sau prezintă dansuri/cântece/arte marțiale tradiționale. First up, Roxi și Teach cântă o piesă făcută de ele pentru Infomatrix (which has since stuck into my head X( ). Next up, ceva elev de la ISB cântă „Pușca și cureaua lată”, însoțit de un lăutar. Apoi tot felul de videouri de prezentare a țărilor and stuff (ma­jori­tatea cu insigna ambasadei țărilor respective). Highlights: trei copii care cică in­ter­pre­tau ceva dan­s ­malaiez, dar doar dădeau din mâini și picioare pe scenă; ceva turci care prezentau un „Rythm show”, dar era un playback faaaake (băteau în ritm complet diferit de muzică) și un Shadowplay (joc de păpuși basically) cu două păpuși surde :))). La sfârșit fetele din Oltenița au vrut să facem dansul pin­guin­u­lui prin sală, dar deja era prea târziu, așa că am rugat lăutarul să cânte melodia în holul unde erau standurile și acolo s-a făcut un lanț de vreo 20 de oameni :D.

Pe drumul înapoi la hotel am început să cân­tăm melodii tradiționale românești (am început cu Moș Crăciun cu plete dalbe), iar cei din alte țări ne „a­com­pa­ni­au” urlând „Draaaaaacu­u­u­u­u­u­laaaaaa” și apoi fâlfâi­au mâinile ca liliecii :)))

Duminică, ziua liberă. Cătă, fetele din Oltenița, Alex, Răzvi și eu mergem la AFI Palace Cotroceni. Obiectivul meu principal era Thor în 3D IMAX, dar alții au mers pentru patinoar. Am ratat prima difuzare a filmului, așa că a trebuit să așteptăm vreo 2 ore până începea următoarea. Între timp, am mâncat pentru prima oară chinese food (muuuuch better than the sushi that was sold 3 booths over :D). Roxi și Răzvi au rămas pe patinoar vreo 4 ore :))). Thor a fost meh - comic book movie, what can you expect? Când am ieșit, m-am dat și eu pe patine first time ever. Am intrat cu inima în dinți, dar în 10 minute am descoperit că îi fun. Deși îi extrem de obositor. Și nu am căzut de cât o singură dată. Cealaltă dată doar analizam suprafața gheții cu mâinile. :D

Pe la vreo 6 am plecat de la mall să ne întâlnim cu Diana, ceva prietenă de-a lui Cătă. Ne plimbăm cu ea prin ploaie prin Lipscani, până ajungem în Valea Regilor, unde toți, mai puțin Cătă, mâncăm înghețată. Cătă a comandat un ceai, și după vreo 2 minute primește o „canistră”, pe care o confundase cu flaconul cu ulei pentru pizza. Cu toții o ignorăm, până în momentul în care ne primim înghețatele, la care Cătă întreabă cu uimire „Ăsta-i ceaiul meu?” „Apoi sigur nu îi înghețată” =))). După asta ne plimbăm vreo 4-5 stații de metrou, și de la stația Apărătorii Patriei tot pe jos mergem până la hotel. Total pe jos duminică: vreo 10km. End result: one piece of dead and hurting Roland.

Planul era că apoi ne uităm la vreo 4 episoade White Collar, dar Roxi s-a răzgândit și a mers la club >:P, așa că m-am uitat singur la Veronica Mars, iar Cătă a adormit pe Stargate Universe (cum poți să adormi pe SGU???? it's the best sci-fi show).

Luni... stresul obișnuit de la premiere, făcut și mai mare de faptul că ăștia au o modalitate superbă de a trage timpul. Premierea a început cu un In­ter­na­tion­al Flag Show, la care din fiecare țară mergeau câțiva reprezen­tanți pe scenă cu steagul țării lor și salutau în limba lor. Două chestii epice: din Albania s-au dus pe scenă elevii cu un steag printat pe o foaie A4, iar Răzvi, care îi la facultate în America și astfel a mers pe scenă cu steagul USA, a salutat cu „Bună dimineața România!” =)). Apoi, s-au dat ceva trofee pentru profesori și cum eu, Cătă și Andrei nu aveam profesori însoțitori, am mers noi după ele pe scenă. După ce primim trofeele, cu toții dăm mâna unii cu alții „Dom' pro­fe­sor” „­Dom' profesor” :D.

În cele din urmă Cătă a luat bronz, fetele din Oltenița bronz,  Andrei, Grand Winner la programare, iar eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, am luat argint. Și am câștigat mai mult decât la toate con­cur­surile de fizică la un loc. Sper să nu mi se urce la cap.

Cătă a scris și el pe blogul lui. Și Mădu a scris pe blogul ei.