Sherlock

Sherlock este numele serialului care a apărut în toamna anului 2010 și care este o nouă încercare de a pune pe ecrane faimoasele cărți ale lui Arthur Conan Doyle. There's a twist however: nu este o transpunere exactă a cărților, ci acțiunea a fost mutată  în 2010 (nu îi călătorie în timp) de către Steven Moffat, cel care l-a înviat și pe Doctor Who.

În varianta modernă, Watson (Martin Freeman) este un medic din armată care a fost rănit în războiul din Afganistan și este bântuit de coșmaruri din cauza celor văzute acolo. Căutând pe cineva cu care să își împartă chiria, un prieten i-l recomandă pe Sherlock Holmes (Benedict Cum­ber­batch). Din primul moment acesta îl uimește pe John, spunându-i multe detalii personale, inclusiv câteva legate de fratele său.  John nu se sperie de ciudățenia acestui om și se înțeleg să stea împreună în chirie. Când apare primul caz, John îl însoțește pe Sherlock ca asistent personal.  Sherlock desigur va intra în conflict verbal cu poliția, care nu îl suportă pentru că este foarte încrezut, dar au nevoie de ajutorul lui pentru că nu reușesc să rezolve cazul.

I'm not a psychopath, Anderson. I'm a high-func­tion­ing sociopath. Do your research.

Serialul reușește să treacă peste diferența dintre ge­nial­i­tatea lui Sherlock și or­di­nar­i­tatea spec­ta­to­rilor prin câteva metode ingenioase. Smsurile care sunt primite de personaje apar undeva în jurul persoanei care a primit. Sherlock este pasionat de smsuri și la primul comunicat de presă, el trimite smsuri la toți ju­r­nal­iștii și polițiștii prezenți, negând afir­mați­ile acestora. Când analizează o scenă a crimei, ob­ser­vați­ile sale apar deasupra el­e­men­tu­lui de la care a provin.

Când nu totuși unele deduceri nu pot fi prezentate vizual, pică de proști sau Watson sau vreun polițist și pun ei întrebarea la care Sherlock răspunde deobicei răstit.

Cuplul Holmes - Watson funcționează perfect. Cei de la casting i-au nimerit foarte bine și și scriitori și-au făcut partea lor: dialogul din tot serialul, dar mai ales dintre cei doi este foarte bine scris. John și Sherlock se tot iau peste picior unul pe altul și este credibil, pentru că John este deștept și poate face față replicilor lui Holmes (într-un episod îi tot reproșează lui Sherlock că acesta nu știa că Pământul se învârte în jurul Soarelui :D).

Sherlock nu se mai droghează, deși mai are în casă (locuiește tot la Baker Street 221B) și poliția l-a șantajat cu asta în primul episod :)). Folosește altceva să se calmeze în momentele de plic­tiseală: este permanent conectat cu lumea modernă, nu se desparte cu niciun preț de smartphone-ul său, are un website, și, dacă chiar e plic­tiseală de durată lungă, trage în peretele camerei cu un pistol =)).

Dacă s-ar întâlni cei doi Sherlock din zilele noastre, cel din acest serial și cel portretizat de Robert Downey Jr., probabil nu s-ar recunoaște unul pe altul, deși amândoi au aceleași origini. Aici Sherlock nu este tipul agresiv, bătăuș cum e în film. E mai calm, deși e atletic și aici.

Este un serial britanic așa că sunt doar 3 episoade de 90 de minute. Asta este și bine și rău: e bine pentru că 99% din fiecare episod e fain, fără chestii de umplutură, dar îs numai TREI episoade și mai îi mult până în toamnă când va apare sezonul 2 (sperăm că acesta mai lung).

Sherlock: you get a 10. Și abia aștept sezonul 2 :X