Android L preview

Recent, la conferința Google I/O, a fost anunțată următoare versiune de Android, care deocamdată este numită doar L, fără vreun nume de desert sau vreo versiune. Versiunea de preview pentru telefoane a fost făcută disponi­bilă pentru tele­foanele și tabletele din seria Nexus.

Săptămâna aceasta mi l-am pus și eu pe Nexus 5 și am apucat să mă joc un picuț cu el și mi-a plăcut ce am văzut.

S-au făcut schimbări de design destul de mari. Primele pe care le observi sunt faptul că butoanele soft au fost schimbate și sim­plifi­cate, back fiind un triunghi, home un cerc, iar app switch este un pătrat. A doua chestie este că este mult mai multă trans­parență peste tot. Atât bara de notificări, cât și bara pentru butoane sunt trans­par­ente, meniul de notificări când îl tragi jos rămâne trans­par­ent și el.

Dacă în Android 4.4 în meniul de notificări exista un alt tab care oferea acces rapid la opțiuni des folosite (wifi, GPS, brightness, battery), acum acest tab a fost înlocuit și este pur și simplu ca o notificare mai mare, care se obține printr-un swipe în jos în meniul de notificări. Din păcate, nu se mai poate accesa rapid cu un swipe cu două degete (just when I was getting used to it), și unele opțiuni rapide au dispărut (ca de exemplu accesul rapid la baterie)

Lock screen-ul a suferit și el câteva modificări. Deblocarea se face acum doar cu un swipe în sus (dacă nu ai parolă sau alte chestii), swipe-ul la dreapta deschizând aplicația de telefon, cel spre stânga camera foto, iar în jos deschide no­ti­ficările. Acestea din urmă apar foarte pe scurt și pe lock screen-ul propriu-zis, de unde pot fi deschise cu un double tap sau închise cu un swipe. Partea nașpa este că nu se mai pot folosi widgeturi pe lock screen (sau cel puțin nu mi-am dat eu seama cum). Până acum foloseam DashClock și mi se părea super util să am in­for­mați­ile pe care le afișa el în permanență, cum ar fi cât mai am din baterie.

O dată cu Android L, Google a introdus Material Design, un nou aspect vizual pentru aplicații, care să fie unificat atât pe Android cât și pe web. Se pune mare accent pe card-uri ca element de bază pentru afișare de informații și pe culori vii, cu contrast puternic. În aplicația de telefon domină un albastru deschis, în Play Books e un albastru mai închis, Play Newsstand e și mai închis, la Google+ domină un roșu puternic, iar Google Keep e destul de multicolor, dar meniurile sunt galbene. Google Drive, Hangouts și Google Play par a fi neutre (deocamdată).

O altă schimbare in­tere­san­tă este adăugarea modului de Do Not Disturb. Acesta poate fi configurat să nu dea absolut nicio notificare sau să permită doar de la anumite persoane. Ea poate fi activată fie prin in­ter­medi­ul butonului de volum, fie printr-un tem­po­riza­tor, ca de exemplu noaptea între orele 12 și 7 să treacă automat telefonul în acest mod.

Interfața de multi-tasking a fost schimbată și ea, adoptând card-uri în care se află fiecare aplicație și eventual taburile de Chrome, dar care din ceva motiv mie nu îmi apăreau.

Câteva din setările noi pe care le aduce Android L este faptul că la auto-brightness poate fi ajustată valoarea pe care o consideră normală. Dacă până acuma lu­mi­noz­i­tatea era ajustată astfel încât pro­gram­a­toru­lui care a dezvoltat inițial acest feature să îi fie bine și să vadă bine ecranul, acum se poate seta o valoare de referință și telefonul va încerca să păstreze în­tot­deau­na contrastul la acea valoare.

Prin meniul de setări nu trebuie să mai căutăm orbește unde o fi opțiunea obscură X, deoarece există buton de căutare. Acesta nu funcționează încă perfect, îmi apar câteva opțiuni in­ex­is­tente (cum ar fi schimbarea runtime-ului, ceea ce nu se mai poate face pe Android L), dar totuși este utilă.

La capitolul baterie cei de la Google zic că au făcut ceva îm­bunătățiri și că ar trebui să țină mai mult. În prima zi... am avut alte experiențe, dar apoi parcă și-a revenit. Meniul pentru baterie a fost schimbat și el, există un mod battery saver care reduce per­for­manța tele­fonu­lui ca să poată să țină mai mult bateria și există grafice mai frumoase. Partea ciudată îi acel Mis­cel­la­neous battery usage, care în unele cazuri îmi consumă peste 20% din baterie.

În fundal, una din schim­bările majore la Android L este trecerea de la runtime-ul Dalvik, care era un Just-in-Time compiler, la ART (Android Run Time), care face ahead-of-time com­pi­la­tion în momentul instalării. Astfel, poate realiza optimizări mai bune, cu prețul unui timp de instalare mărit și ceva mai mult spațiu ocupat de aplicații.

Partea nașpa e că încă nu merg toate apli­cați­ile pe ART. Sunt puține cele care crapă, dar Dropbox se numără printre ele. La viteză nu pot să zic că am observat mare diferență, pentru că Nexus 5-ul oricum se mișcă bine.

În mare parte îmi place direcția în care merge Android și abia aștept să fie lansată variantă finală de L (Lollipop?), cu bugurile pe care le-am găsit până acuma reparate :)