Weekendul trecut am fost la niște prieteni de la biserică în Vad și am mers în câteva drumeții pe dealurile din preajmă. Pretty. Hard.

Peisajele sunt mai frumoase ca cele din Mișca, dar acolo nu îi niciun deal mai mare de 100m față de sat. Aici... parcă nu se mai termina urcatul odată. Bine că am făcut multe pauze să mai fac poze, dar și așa spre final eram rupt. Dar s-a meritat (câte calorii am ars în ziua aia...)

Acum aproape doi ani am făcut o plimbare lungă și frumoasă prin satul copilăriei tatălui meu. Azi a venit timpul pentru o revizitare :))))

Dacă data trecută am dat în fundături și am rătăcit mult, acum drumurile cunoscute de tati mai existau, doar că au fost năpădite de buruieni, iarbă, „spini și pălămidă”. I've gone boldly where no man has gone before (at least in the past 5 years). Și plimbarea de 45 de minute a devenit una de 2 ore, datorită timpului su­pli­men­tar necesar pentru găsirea drumului optim printre tufișurile enorme care acoperis­eră totul :)))