Frumusetea Miscăi

It looked even better in real life :-"

De obicei eu nu mă prea dau în vânt după natură and stuff. S-a întâmplat destul de des să mă uit la poze cu peisaje „superbe” și să zic doar „meh” (și a fost în­tot­deau­na un mare mister pentru mine cum pot alții să fie super-mega-hiper-încântați de natură).

Dar lucrurile se mai schimbă.

Ieri am fost la Mișca (satul natal al tatălui meu) să tăiem ceva lemne pentru bunici. Dar, spre mirarea lui tati, acestea au fost deja tăiate și puse la loc.  \:D/ După ceva discuții cu bunicii, i-am propus la tati să mergem la o plimbare pe „legheleu”. Mai făcusem asemenea plimbări cu el, însă de obicei nu erau mai lungi de 20 de minute. Dar există doar un număr finit de drumuri ne­maium­blate de mine pe care să le parcurgem în timp așa scurt, așa că ieri, după o serie de decizii de a o lua pe drumuri și poteci noi, am ajuns să facem o plimbare de o oră jumate (vreo 7 km). Se pare că algoritmul de plan­i­fi­care a rutelor mai are nevoie de ceva ajustări până să ajungă de calibrul A*. :-". S-ar putea ca un factor să fi fost faptul că... unele chestii nu mai erau așa cum le ținea minte tati, ca de exemplu „drumul” prin pădure, care a dat într-o în­fundă­tură.

După câtva timp am ieșit din pădure și am ajuns pe faimoasele dealuri ale Mișcăi, care pe vremuri erau pline de vii. Acuma... de tufișuri și buruieni. Și câte o cărare părăsită. Dar, peisajul era superb. Primele chestii care mi-au venit în minte au fost peisajele mult lăudate din Gondor, errr, Noua Zeelandă, unde a fost filmat Lord of the Rings. De ce vrea toată lumea să meargă în străină­tate să vadă chestii care mai de care mai frumoase (hai, mai înțeleg oamenii care merg în Silicon Valley și zona ei), când avem și noi asemenea peisaje plăcute ochiului.

Acum câteva luni am citit o parte din biografia lui G.H. Lang și acolo a fost (printre altele) o chestie care m-a marcat. În Genesa 2:9 zice că „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare”. Lang zice că ordinea contează: prima oară au fost creați pomii plăcuți la vedere și doar apoi cei pentru mâncare. Frumusețea înaintea utilității. De atunci parcă și eu altfel văd natura în care ne-a pus Dumnezeu.

Edit: Tati mi-a furnizat câteva poze mai bune care redau și mai bine frumusețea Mișcăi.