rolisz's site

Furnica lui Langton, turmite și automate celulare

Furnica după 2000 de pași

Furnica lui Langton e o mașină Turing bidi­men­sion­ală, care funcționează după niște reguli foarte simple, dar duce la rezultate complexe, inventată de Chris Langton în 1986. Se ia o rețea bidi­men­sion­ală „infinită”, ale cărei celule pot fi albe sau negre. Pe această rețea se plimbă o furnică care se mișcă după ur­mă­toarele reguli:

  • Pe un pătrățel negru, se întoarce spre stânga, schimbă culoarea pătratului și merge cu un pătrățel mai în față.
  • Pe un pătrățel alb, se întoarce spre dreapta, schimbă culoarea pătratului și merge cu un pătrățel mai în față.

Apariția au­tostrăzii

Din aceste reguli banale, rezultă ceva continue.

Ultima zi de liceu...

Deja vu. Așa o semănat ultimul sunet de clopoțel de anul ăsta cu cel de anul trecut.... tot a trebuit să țin steagul școlii o oră, aceleași discursuri lungi și boring, dar poate de data aceasta am fost un pic mai atent la ele, mai ales că a trebuit să țin și eu unul. A, și am primit o mulțime de flori :))) Dimineață ne-au ținut un mic spectacol foarte fain cei din XI-A (seriously, it was awesome guys, thanks!!!). Mă rog, s-au luat un pic după noi cu poezia aia (noi am făcut asta anul trecut :>), dar au făcut-o mișto. Cântecelul pentru diru a fost cute și continue.

Used by me 6

După o pauză con­sid­er­abilă :">, iar am mai găsit două programe pe care să vi le mai prezint: Soluto și Listary.

9. Soluto Soluto se auto-in­ti­t­ulează „Anti-Frus­tra­tion Software”. Ce face? Analizează diverse programe care rulează pe calculator și spune ce și cum ar putea fi optimizat. De exemplu, Soluto măsoară cât timp adaugă fiecare program care se pornește odată cu Windows-ul și oferă posi­bil­i­tatea de a elimina sau a întârzia pornirea acestor programe cu un singur click. Soluto analizează și memorează deciziile uti­liza­to­rilor și astfel poate oferi sfaturi refer­i­toare la ce au făcut alții în legătură cu diferite programe. 

Desigur, Soluto nu este chiar perfect: dacă pornești ceva aplicație cu mânuța ta în timp continue.

The Event

The Event era unul din serialele pe care le așteptam cel mai mult în toamnă. Avea un concept interesant, s-a făcut un hype enorm, toată lumea aștepta. Azi s-a terminat serialul. Pentru că pro­ducă­torii au dat-o în bară epic.

Premisa serialului era că prin anii 1940 s-a descoperit în Alaska un grup de persoane, care se prăbușis­eră cu avionul, și care nu aveau acte și nici nu vroiau să divulge cine sunt. Așa că au fost băgați la o închisoare făcută special pentru ei. De-a lungul timpului s-a tot ex­per­i­men­tat pe ei și au descoperit că au ADN-ul lor diferă de cel uman în proporție de mai puțin de 1%, continue.

Infomatrix - etapa internațională

In­fo­maaaaaaaaa­trix... In­fo­maaaaa­tri­i­ix. Încă un concurs fun.

Drumul încolo a fost uneventful. Mergem pe jos de la metrou până la hotel și trecem pe langa cre­ma­to­ri­ul uman :D. Și pe lângă o „agenție” de asigurări care operează dintr-o rulotă. La hotel suntem cazați în camera 9068. Îi la 9, dar nu îi bai, că doară îi lift. Urcăm la 9 și apoi mergem. Și mergem. Și mergem. Și fix în capătul unui coridor de vreo 100+m îi camera noastră, pe partea dreaptă. Și fix lângă ușa noastră îi o altă ușă, așa că eu și Cătă am tras concluzia că hotelul are un mod de generare a camerelor doar atunci când continue.

PHP benchmarking

While working on my framework, I got to a point when I had to store quite a lot of data during the execution of the script. My first thought was to use an as­so­cia­tive array. But then I thought maybe objects are faster/use less memory.  So I decided to test this. I used XDebug to get in­for­ma­tion about memory usage and I am running WampServer x64 on Windows 7. I quickly whipped up a script to fill an array with 1000 keys and arbitrary values and another one to create an object and create 1000 properties for it.

<?php<br ?> //Initial memory
$memory1 = xdebug_memory_usage( );

$data = array();
for ($i=0; 
continue.

Stocarea de arbori în baze de date relaționale

Destul de des se întâmplă ca să trebuiască să stocăm informații aflate sub formă de arbori (ex. posturi de pe un forum) într-o bază de date. Problema este că ma­jori­tatea bazelor de date sunt liniare și trebuie să trans­for­măm in­for­mați­ile noastre într-o variantă liniară.

Să considerăm că avem următorul arbore cu uti­liza­tori, grupați în diferite categorii:

O metodă naivă de stocare ar fi să stocăm lângă fiecare nod și părintele său. Astfel, în tabelul users am avea:


id user parent


Problema este că pentru a obține arborele din baza de date, trebuie să apelăm recursiv un query către baza de date, ceea ce nu îi bine deoarece unul din continue.

White Collar

După un scurt „s­abat­i­cal” de la seriale (de trei luni m-am uitat doar la colecția de pe hard), la Infomatrix Ligia m-a introdus la un serial nou: White Collar (mă rog, nu aveam ce face și chestia care mi-a atras atenția cel mai mult de pe hardul ei a fost White Collar). Când am venit acasă într-o săptămână am terminat primul sezon (și am dat 3 teze și am scris 300 linii de cod, altfel aș fi terminat mai repede). White Collar title
image

Serialul este despre un criminal, Neal Caffrey (Matthew Bomer), care se ocupă de in­fracți­u­ni „white collar” (in­fracți­u­ni care nu necesită violență, ci se bazează pe fraudă și înșelare) și continue.

Ultima teză...

Azi am dat ultima teză din viața mea. După o serie „o­bosi­toare”, marți la română, miercuri la matematică, am ajuns într-un final și la teza mea favorită: fizică. Așa de dor o să îmi fie de emoțiile dinainte tezei. NOT.

La teza la română m-am descurcat remarcabil de bine. Am înțeles câte ceva din ideea poetică a poeziei de la prima parte, așa că am putut răspunde la toate ex­er­ciți­ile. Partea a doua a fost ceva despre frică și teamă. Piece of cake. Am terminat cu primele două părți într-o oră. Iar la partea a treia a fost viziunea lui Nichita Stănescu asupra lumii. „Către Galateea” o știam cel continue.

Infomatrix

In
tren Anul acesta am participat pentru prima oară la Infomatrix. Con­cur­surile de in­for­mat­ică au un feel foarte diferit faţă de cele de fizică. La mers, în tren, la cuşetă, eram 7 persoane acolo, 5 laptopuri pornite, care erau într-o reţea wireless ad-hoc ca să poată beneficia de Internetul prin stick Digi al lui Codrin. Pe drum mi-am reparat vreo 3 buguri. Cristi în tren, între 11 şi 1 noaptea,  şi-a făcut posterul şi o parte din doc­u­men­taţie. Pe la vreo 2-3 noaptea, se ia curentul din com­par­ti­ment. Oare de ce...?

Când am ajuns în Bucureşti, după micul dejun la McDonalds, am pornit spre Lumina University. Cu metroul 3 staţii până continue.