Three years ago today I started my job at Google. I had moved to Switzer­land two days before, with two suitcases and a backpack. Then followed a lot of adventure.

The third year was different. I started learning Swiss German, so that I can better integrate and it payed off: I am no longer completely clueless as to what Swiss people speak around, I am only mostly clueless.

I also got married to the most beautiful, loving and kind girl in the world, Roda, who happens to be an amazing cook as well!

I also just did my 100th flight two days ago. I have flown more …continue.

A bit more than two years ago I was anxiously heading towards the reception of the Google Zurich office. I didn’t know what to expect, but I was very excited. One year ago, I was oncall, dying of heat in my home. Today, I am on my last oncall shift as an SRE, rejoicing that it’s not too hot and that I finally have some quiet time to clean out my bookmarks and my inbox.

The last one year was very different from the previous one. The list of new ex­pe­ri­ences continued, but not all of them were positive. There was the weird re­al­iza­tion that I …continue.

One year ago today I was dis­cov­er­ing, to my shock and horror, that my laptop's charger doesn't fit in the Swiss socket. My phone charger did, but the laptop plugs pins were 0.25 mm thicker, so they did not.

Several hours earlier I boarded the plane from Budapest to Zürich, feeling like I'm going on an adventure. I did not know what was waiting for me, I didn't even know what team I would be working with, but I was very excited and looking forward to whatever was coming.

Looking back now, after a year, wow, it's been quite the adventure, so much more than I could …continue.

On Wednesday, 24.12.2014, I sold my laptop of three years, a Lenovo T520.

Lenovo T520, you were a good laptop, that has served me well, both as a computing tool and as a support for holding up parts of the furniture while I assembled it :D You will be missed!

P.S. Regular posting to the blog to resume when I have access to a personal computer.

Predict the next symbol in the following sequence: Anul 1. Anul 2. ???

S-o terminat facultatea. Și ce final spec­tac­u­los. Cu peste 25.000 de vizite pe blog în ultima lună. Asta înseamnă o medie de 845 de vizite pe zi \:D/ Față de anteriorul 21900 în luna iunie din 2012, cu o medie de 731 de vizite pe zi atunci. Aș vrea să mulțumesc sec­re­tariat­u­lui că nu a afișat online rezul­tatele de la examenul scris de la licență, astfel dându-mi mie șansa de obține acele 500 de vizite necesare ca să trec de 25k în ultimele 3 ore din luna iunie.

Pentru mine, fiecare an de facultate a fost diferit. …continue.

Err, end of year, not line. Mno, am gătat și asta. Primul an de facultate. It was kinda fun. It was a bit short. Mai ales al doilea semestru.

Din punct de vedere ed­u­ca­tion­al, facultatea nu a fost chiar la ce mă așteptam. Mă așteptam să mă chinui un pic mai mult. Știu că sună arogant, but I was expecting a bit of a challenge. În comparație cu un singur curs de la Coursera, care m-a ținut mai ocupat decât toate chestiile de la facultate, lab­o­ra­toarele de la noi erau… făcubile pe loc.

Algebra a fost ok. Not my favorite, dar îmi place eleganța cu care se lucrează acolo și …continue.

Definiția originală a blogului este „personal journal published on the World Wide Web”. Pe blogul acesta printre altele și eu vroiam să public și lucruri personale, dar în ultima vreme... nu mi-a prea ieșit. Ultimele 8 posturi toate sunt despre in­for­mat­ică, fizică, statistică sau orarul de la facultate. Toate lucruri foarte in­tere­sante și nu îmi pare rău că le-am postat, dar cum mai mulți prieteni din Marghita mi-au zis că „nu am intrat de ... pe blogul tău” sau că „intru pe blogul tău doar să îți fac vizite și când văd că ultimul post este despre ... dau click pe X”, am decis să încerc să mai scot …continue.

Azi am dat ultima teză din viața mea. După o serie „o­bosi­toare”, marți la română, miercuri la matematică, am ajuns într-un final și la teza mea favorită: fizică. Așa de dor o să îmi fie de emoțiile dinainte tezei. NOT.

La teza la română m-am descurcat remarcabil de bine. Am înțeles câte ceva din ideea poetică a poeziei de la prima parte, așa că am putut răspunde la toate ex­er­ciți­ile. Partea a doua a fost ceva despre frică și teamă. Piece of cake. Am terminat cu primele două părți într-o oră. Iar la partea a treia a fost viziunea lui Nichita Stănescu asupra lumii. „Către Galateea” o știam cel …continue.

Toata familia in fata bisericii baptiste din Misca

Maine, 30 noiembrie, bunicii mei din Misca vor implinii 50 de ani de casatorie. Cu aceasta ocazie, in weekendul trecut au sarbatorit nunta de aur, deoarece aceasta a fost singura data potrivita pentru toti copiii, nepotii si pentru stranepoa­ta.

Nunta de aur a bunicilor cred ca a fost mai mare decat nunta propriu-zisa :)). Au fost prezenti toti cei 14 de­scen­den­ti, impreuna cu familiile lor, in total 21. Pe langa aceasta au mai fost invitate si alte rude si pastorul baptist, in total peste 25 de persoane, cate au fost si la nunta lor originala.

Sambata a fost doar o intalnire a familiei restranse, una …continue.